Inspirația apare alături de o cafea bună. Dar cafeaua cum a apărut?

Este dimineață. Alarma sună. O oprești mecanic și deschizi ochii. E o nouă zi. Aerul e dens şi în încăpere miroase a somn. Ai vrea sa mai dormi câteva minute în plus, însă brusc simți un miros puternic, senzual și aromat. “Cafeaua e gata!”, se aude o voce. Dorința de a mai dormi câteva minute în plus dispare cu totul. Întregul tău corp vibrează, iar pașii te poartă spre ceașca aburindă. Jocul suav și fermecător al aromei sale transformă dimineața obișnuită de vineri într-una plină de inspirație.

În timp ce savurezi cafeaua, iar gustul și aroma acesteia se contopesc într-o simfonie senzorială unică, apare brusc o întrebare în gând: Cum a apărut în viața noastră cafeaua, esența magică a dimineții?

Începuturile utilizării cafelei sunt învăluite în legendă. Savurosul stimulent are o istorie la fel de fascinantă și bogată precum gustul care l-a consacrat: coloniști, sclavi, practici religioase, intrigi politice, șeici, sultani, comercianți, lupta pentru putere și bogăție, toate aceste elemente conturează povestea și drumul cafelei până în zilele noastre. Astăzi, cafeaua are o importanță economică uimitoare, ocupând locul doi mondial după petrol, cu o producție anuală de peste 7 milioane de tone.

Au trecut mai bine de 1000 de ani de la momentul în care oamenii au preparat și au băut prima dată esența misterioasă, cu gust intens și puteri stimulatoare.   La început, cafeaua era consumată ca aliment și nu ca băutură. În Africa, triburile măcinau boabele crude de cafea, pe care le amestecau cu grăsime animală obținând o pastă modelată sub formă de bile. Acestea erau oferite războinicilor pentru a avea mai multă energie și putere de concentrare în timpul luptelor.

În acele timpuri străvechi, proprietățile stimulative ale cafelei au învăluit licoarea în mister, dobândind o reputație mistică asociată cu preoții și doctorii. Tămăduitorii administrau cafeaua pe post de medicament, iar etiopienii preparau un fel de vin obținut din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor uscate. Preoții asociau cafeaua cu un fel de extaz religios și o consumau adesea în timpul rugăciunilor.

Istoria cafelei și drumul acesteia până în zilele noastre sunt marcate de existența a două legende, neconfirmate oficial, dar transmise din generație în generație. Prima dintre ele povestește despre un păzitor de capre, pe nume Khaldi. Acesta a rămas uimit după ce a observat cum caprele sale au devenit energice și neastâmpărate după ce au mâncat niște fructe mici și roșii crescute în tufișuri necunoscute pe acele meleaguri. Khaldi a cules fructele și le-a dus la o mânăstire din apropiere, unde le-a fiert obținând un lichid închis la culoare, amar, aromat, care alungă oboseala și somnolența.

Cea de-a doua legendă, prezintă un dervish musulman care rătăcea prin deșert înfometat și însetat. În delirul său, dervish-ul a auzit o voce care îl îndemna să mănânce fructele mici și roșii dintr-unul dintre arborii din apropierea sa, lucru pe care l-a și făcut. Interpretând energia pe care a simțit-o și care i-a asigurat supreviețuirea, la întoarcerea sa la ai săi, a răspândit cultul acelor fructe miraculoase, cu puteri stimulatoare.

Există însă și informații oficiale despre răspândirea cafelei. Originea acesteia se află în Ethiopia, într-o zonă cunoscută sub numele de „Kaffa”. Ulterior, aceasta a fost răspândită în Yemen, în Arabia și Egipt. Transporturile de cafea care părăseau portul Mocha din Yemen cu destinația Alexandria și Constantinopol erau pãzite cu mare atenţie şi nicio plantã fertilã nu avea voia sã iasa din ţarã. În ciuda acestei restricții, pelerinii musulmani reușesc să ducă și să cultive arborele de cafea în ţãrile lor.

În Europa, cafeaua ajunge prin portul din Veneția, care avea rol de nod comercial cu negustorii arabi. Fiind oferită ca alternativă la băuturile reci, devine populară într-un timp foarte scurt, obicei deprins de europeni mai ales în timpul călătoriilor. Pe la mijlocul secolului XVII, olandezii dominau comerțul naval, introducând cultivarea cafelei în coloniile lor din Indonezia, Java, Sumatra, Sulawesi și Bali. În America Latină, mai exact în Martinica, cafeaua ajunge cu ajutorul francezilor care aduc aici o plantă. La jumătatea secolului XIX, o boală rară a plantelor s-a răspândit prin plantațiile de cafea din Asia de sud-est, iar culturile au fost compromise. Astfel, Brazilia a devenit cel mai mare producător de cafea, onoare pe care o deține și astăzi. În Africa, creșterea cafelei a fost introdusă după Primul Război Mondial, clima și solul de acolo fiind propice arborilor de cafea.

În anul 1453, cafeaua este introdusă în Constantinopol de turcii otomani. Prima cafenea, Kiva Han, se deschide în 1475. Legea turcească face legal divorțul pentru femeile ale căror soți nu reușesc să asigure cota zilnică de cafea. În 1607, Căpitanul Jhon Smith ajută la găsirea coloniei Virginia din Jamestown. Se crede că el a fost cel care a introdus cafeaua în America de Nord. În Italia, prima cafenea se deschide în anul 1645, în timp ce în Anglia se pun bazele primei cafenele în 1652. Cafeneaua Queens’s Lane deschisă în Oxford, în 1654, este în funcțiune și astăzi.

Astăzi, cafeaua este cea mai populară băutură cu efect tonic, energizant. În fiecare an sunt consumate în întreaga lume peste 400 de miliarde de cești de cafea.